A.M.I.R. - Organizaţia Unitară a Evreilor Originari din România

Lunga istorie de sute de ani a evreilor din România este o istorie de bogată creaţie culturală şi religioasă în România, ca şi în I srael. La fel de mare şi bogată este şi contribuţia noastră la sionism şi construirea statului Israel. Este vorba de o istorie plină de împliniri, precum şi de tragedii generate de holocaust în al doilea război mondial, dar şi de refacere şi succese în statul Israel. (Citeşte mai mult)

MUZEUL EVREILOR DIN ROMANIA

ROSH PINA “MOSHE NATIV”

RAPORT DE ACTIVITATE AL ANULUI 2011 - Richard ARMON

Inițiatorul ideii de creare a muzeului evreilordin România a fost organizația unitară a originarilor din România (A.M.I.R.) în frunte cu Moshe Nativ (președinte), Menahem Ariav (fostul primarul orașului Natzrat Ilit), deputatul Itzhac Artzi și Moshe Nagor (președintele asociației de prietenie Israel – România).

În urmă cu trei ani s-a adaptat o nouă concepție de creare a muzeului. Muzeul va fi construit la Rosh Pina, simbol al ideii prehertzeliane de sionism, simbol pentru etnia evreilor din Romînia, expresie a primei emigrații și de creare a primei colonii agricole.
S-a pus baza baza unui parteneriat între A.M.I.R. și primăria din Rosh Pina pentru construcția în comun, în cartierul istoric din Rosh Pina (atar hashihzur), a muzeului evreilor din România, și a localul de primire și de start al vizitelor turistice în cartierul istoric (“hamevua”).
După o lungă perioadă de dezbateri s-a semnat acordul de colaborare dintre A.M.I.R. (președintele M. Harish – fost ministru al industriei și comerțului – originar din Timișoara) și primăria din Rosh Pina (primarul Avihud Raski, de origine română, a șasea generație în țară).Prin acest acord A.M.I.R. a căpătat drepturi de arendare a terenului pentru construcția muzeului.
FederațiaComunităților Evreilor din România (președintele Dr. Aurel Vainer – deputat în parlamentul României) și Fondul Caritate s-au asociat la acest proiect asigurând fondurile pentru construcția muzeului. Aceste fonduri provin din fructificarea bunurilor publice care aparțineau comunității evreilor din Romțnia retrocedate de către guvernul român Federației Comunităților Evreilor din România. În acest fel s-a realizat un triplu parteneriat:1. A.M.I.R., evreii români din Israel2. Rosh Pina, prima colonie agricolă în Eretz Israel3. Reprezentanții evreilor din România

RAPORT DE ACTIVITATE
1- Construcția clădirii
S-a finalizat concursul public pentru desemnarea aritectului construcției. Acest concurs a fost concretizat de o comisie sub auspiciile organziației arhitecților din Israel. La această competiție au participat 24 de birouri de arhitectură, arhitecți tineri și birouri de renume din Israel și din străinătate.
Etapele următoare sunt:- Stabilirea în comun cu primăria din Rosh Pina a planurilor de construcție - Obținerea de autorizații de construcție (un proces complex având în vedere îngrădirile din cauză că vom construi într-un cartier istoric supus unor reguli de construcție foarte draconice).- În condițiile cele mai favorabile vom proceda la alegerea antreprenorului și începerea construcției la sfârșitul anului 2012.

2- Programa de idei (conținut) a muzeului
Curatoarea muzeului, Dr. Natalia Berger (cu bogată experiență – părinți originari din România), având consilier istoric pe Dr. Rafi Vago, profesor la universitatea din Tel Aviv (de origine română), a prezentat ca bază de dezvoltare programa de conținut a muzeului. Programa de idei și planurile de construcție care au fost prezentate la concursul de arhitecți vorfi aduse în fața publicului.

3- “Introducerea” la această programă cuprinde sintetizarea caracteristicilor principale ale etniei evreilor români (aceste caracteristici formează subiecte de discuție în ”jurul mesei rotunde”.
4- “Masa rotundă” – Tribuna de discuții publice are ca scop prezentarea de idei, materiale și subiecte care vor fi prezentate în muzeul publicului israelian.
În acest cadru, la 16 iunie anul acesta a avut loc prima sesiune cu subiectul ”Holocaustul în România, între prezentare muzeografică și disciplina de învățământ” în parteneriat cu institutul cultural român de la Tel Aviv, cu participare de conferențiari din țară, România și Statele Unite ale Americii.
La 8 noiembrie, la Rosh Pina, se organizează, în parteneriat cu I.C.R. și primăria din Rosh Pina, a doua sesiune cu subjectul ”primatul emigrației din România – 130 de ani de la fondarea localității Rosh Pina” (vezi anunțul alăturat).
În luna martie la universitatea din Beer Sheva a avut loc întâlnirea cu tema ”Sunt român – axa Tel Aviv-București”.
La 8 noiembrie, la universitatea din Tel Aviv, va avea loc o sesiune de conferințe cu tema ”istoria evreilor din România în secolul 20 – mituri și realitate”.
5- Muzeul virtual
Prin faptul că procesul de construcție fizică a muzeului este un proces îndelungat vom grăbi realizarea muzeului virtual. Se formează astfel baza de prezentare a muzeului în paralel cu activitățile descrise și construcția muzeului.

6- Colectare de materiale pentru muzeu
La începutul anului viitor vom începe o campanie de strângere de materiale și documente istorice și personale legate de evreii din România. Vom fi preocupați de colectare, de sistematizare și de prezentare a materialelor. Avem promisiuni dea primi documente istorice de la instituții diverse. Plănuim o campanie publică de colectare de documente, fotografii și obiecte . Paralel vom stabili acorduri de colaborare cu institușii de cercetări istorice din țară și din străinătate.
7- Alte activități de realizat în viitorul apropiat:
- Crearea în timp scurt a site-ului de internet a muzeului ca mijloc de legătură, de dezbateri și de prezentare de materiacle istorice.
- Concurs public pentru a alege denumirea muzeului care să exprime caracteristica principală a muzeului evreilor români ”Moshe Nativ” (precursorul ideii de creare a muzeului).
- Studii de subiecte care caracterizează evreimea română (pe baza de lucrări originale de istorici din Israel și România).
- Pregătirea unei expuneri a muzeului în scopuri diverse (posibili parteneriat cu primăria Rosh Pina).
Proiectarea și realizarea celor expuse solicită crearea unei baze funcționale coordonată de comitetul în cadrul A.M.I.R.

Comitetul de organizare a muzeului evreilor din România “Moshe Nativ“ de la Rosh PinaRichard Armonn, Preşedintele Moshe NagorLydia Elron Dr. Natalia Berger, Curatoarea muzeuluiEli Shahar

Eternizarea istoriei evreilor originari din România

- un deziderat de importanţă capitală şi o obligaţie istorică

La începutul acestei luni (în 8 noiembrie 2011), a avut loc la Rosh Pina o importantă reuniune, însoţită de o „masă rotundă", cu tema „Primatul emigraţiei din România: 130 de ani de la fondarea localităţii Rosh Pina". Evenimentul, organizat de Institutul Cultural Român în colaborare cu asociaţia AMIR, a reunit un numeros public şi un mare număr de istorici şi cercetători care, în cadrul unor conferinţe şi referate extrem de bine documentate au demonstrat necesitatea şi importanţa creării unui muzeu al evreimii române, care să se adreseze tuturor generaţiilor din Israel, România şi din întreaga lume.

În numărul viitor vom expune pe larg desfăşurarea întîlnirii de la Rosh Pina, comunicările celor invitaţi să conferenţieze – dr. Raphael Vago de la Universitatea Tel Aviv, dr. Radu Ioanid, directorul Muzeului Holocaustului de la Washington, deputatul dr. Aurel Vainer, preşedintele FCER, prof. dr. Alexandru Florian, directorul INSHR din Bucureşti, prof. Haim Gonen, dr. Lya Benjamin, dr. Harry Kuller şi alţii – dar, pentru a înţelege mai bine importanţa şi necesitatea înfiinţării „Muzeului evreilor din România", i-am solicitat pentru început un interviu preşedintelui comitetului de organizare al viitorului muzeu, domnul Richard Armon.

– Întîlnirea de la Rosh Pina s-a situat în cadrul acţiunilor pe care le iniţiem pentru crearea Muzeului Evreilor din România, cu numele de „Moshe Nativ". Noi am iniţiat aceste discuţii publice cu scopul ca, după aceea, acestea să fie prezentate în cadrul muzeului. Primul subiect dezbătut se referă la „Primatul emigraţiei din România". Este vorba nu numai de faptul că, din punct de vedere cronologic, evreii români au fost primii veniţi să colonizeze fosta Palestină, dar şi de faptul că atît numeric cît şi calitativ, originarii din România s-au evidenţiat în mod deosebit. Primii veniţi de la Moineşti au fost în număr de 228 – în acele vremuri, alţi emigranţi veneau izolaţi şi nu în grupuri mari, organizate – şi era vorba de persoane bine situate material, de vîrste pînă la 40 de ani. Aceşti oameni au venit cu scopul declarat de a constitui colonii agricole. Este vorba de perioada preherzliană, în care era vorba de sionism practic.

La întîlnirea de la Rosh Pina au participat circa 150 de persoane şi ţin să subliniez că am ales cei mai buni conferenţiari şi istorici, care cunosc în mod profund subiectul. Am avut intenţia de a prezenta pe cei trei parteneri care pun bazele muzeului. Este vorba în primul rînd de organizaţia AMIR, de primăria din Rosh Pina şi de evreii din România, reprezentaţi de deputatul dr. Aurel Vainer, preşedintele FCER. Avem acorduri cu trei instituţii, care ne pot furniza extrem de multe materiale pentru viitorul muzeu. Este vorba de Muzeul Holocaustului de la Washington, de Muzeul Elie Wiesel din Bucureşti şi Muzeul de Istorie al FCER.

La început, cînd mi s-a vorbit despre această intenţie, m-am împotrivit, considerînd că este vorba de un act de separatism... Abia după aceea, am înţeles cît este de important. Am svut multe discuţii cu Moshe Nativ şi pînă la urmă l-am convins ca muzeul nu trebuie să poarte numele unui eventual donator particular şi nu trebuie să fie neapărat la Tel Aviv. Dar, în mijlocul activităţii intense pentru punerea bazelor viitorului muzeu, Moshe Nativ a devenit directorul Fondului Caritatea şi pentru a nu genera conflicte de interese a demisionat din fruntea AMIR.

În locul său a fost ales domnul Miha Harish, cu care am colaborat, printre altele, la conducerea „Beit Berl". Ne cunoaştem de zeci de ani şi colaborăm excelent. De altfel, Miha Harish m-a cooptat în activitatea creării viitorului muzeu. Trebuie să recunosc că datorită flexibilităţii sale – care a acceptat ideea mea că muzeul trebuie construit cu bani publici şi că localitatea Rosh Pina reprezintă locul ideal al acestuia – am fost cucerit în mod absolut, total, de idee. Am ajuns prima dată la Rosh Pina în 2008, la 1 mai. Împreuna cu soţia mea, ne-am întîlnit cu primarul localităţii, Avihud Raski. Acesta, a şaptea generaţie de români în Israel, mi-a propus să construim împreună – în centrul istoric al oraşului – viitorul muzeu. Ideea este excepţională, căci orice vizitator al centrului istoric din Rosh Pina va vizita în mod natural şi... muzeul nostru. În decembrie 2008, conducerea primăriei Rosh Pina a sosit la Tel Aviv şi a fost semnat acordul. În 2010 a avut loc o mare festivitate la Rosh Pina. Am propus şi Ambasadei române să fie parte din acest proiect dar... pînă astăzi nu am primit nici un răspuns.

O altă acţiune importantă este colectarea de materiale istorice. Avem legături extrem de strînse cu instituţii de specialtiate; dar intenţionăm să începem o campanie de colectare de materiale istorice de la persoane particulare. Sînt foarte mulţi originari din România care deţin documente fotografice, etc., lucruri extrem de preţioase pentru viitorul muzeu. Vom începe o campanie prin ziarul dumneavoastră. Sistematizarea acestor ma-teriale pentru prezentarea lor în muzeu cere timp şi profesionalism. Viitoarea noastră acţiune este prezentarea luptei spirituale a conducerii evreimii române.

– Există într-adevăr un mare interes în momentul de faţă. Primesc mereu telefoane, fiind întrebat cînd se va deschide în sfîrşit muzeul. Nu este vorba de 2-3 persoane, ci de foarte multă lume. Avem o cantitate enormă de material, şi intenţionăm să ne organizăm astfel, încît în cîteva luni să avem deja un concept clar al muzeului, putînd prezenta aceasta pe site-ul nostru. Colectarea, prelucrarea şi prezentarea materialelor nu este un lucru simplu; am primit numai acum, recent, peste 1.000 de fotografii din partea dr. Radu Ioanid de la Muzeul Holcaustului din Washington. Sperăm ca publicul larg să colaboreze cu noi în mod activ pentru prelucrarea şi prezentarea materialelor.

MESAJE DE HANUCA 5772:

PREŞEDINTELE F.C.E.R., DEPUTAT DR. AUREL VAINER

Hanuca este riposta unui popor mic şi demn în faţa opresorului, atunci când i se refuză dreptul la existenţă spirituală şi naţională. O lecţie de istorie pentru toate timpurile…. Numele sărbătorii vine chiar de la Hanucat Habait, reînnoire. Şi ne bucurăm că, în anul care a trecut, am reinaugurat Sinagoga din Roman şi avem în proiect pentru anul care vine şi anii următori reinaugurarea Sinagogii din Iaşi, a Templului Meseriaşilor din Galaţi, a Sinagogii din Tulcea ş.a. Sperăm să finalizăm, cu ajutorul bunului Dumnezeu, şi lucrările Templului Coral din Bucureşti…

Luminile Hanucăi au darul să împrăştie întunericul prejudecăţilor, calomniilor, negaţionismului. În această sferă s-a înscris, în anul care a trecut, comemorarea a 70 de ani de la pogromurile din Bucureşti şi Iaşi, a 70 de ani de la începutul deportărilor, evreilor din Basarabia şi Bucovina, dar şi din alte zone ale ţării în timpul dictaturii antonesciene. Ziua Holocaustului în România a fost marcată printr-o sesiune solemnă la Parlamentul României. Au avut loc simpozioane pe tema combaterii xenofobiei, rasismului, antisemitismului.

Hanuca este şi o sărbătoare a culturii, în general, a culturii iudaice, în special. Anul care a trecut a adus unificarea revistei „Realitatea Evreiască” şi a Editurii „Hasefer” într-o singură instituţie: Centrul Iudaic pentru Editură şi Publicistică. În acest scurt răstimp, am asistat la apariţii editoriale importante, la numeroase lansări de carte, inclusiv, la prestigiosul Târg „Gaudeamus”. Semnificativă – bogata activitate a Oficiului pentru Relaţii, Cultură, Informatică al F.C.E.R. Unele evenimente au fost organizate în colaborare cu B’nai B’rith România, Asociaţia Evreilor din România Victime ale Holocaustului, Institutul ”Elie Wiesel”, Centrul pentru Studierea Istoriei Evreilor din România, Teatrul Evreiesc de Stat. Nu demult am sărbătorit 130 de ani de la primul Congres sionist din lume, de la Focşani. Au continuat acordări de Medalii „Prieten al Comunităţii Evreilor din România” unor personalităţi socio-politice, culturale, ştiinţifice, economice din ţară şi de peste hotare.

Nu ascundem că parcurgem o perioadă dificilă, de criză economică şi financiară, cu impact negativ pe piaţa imobiliară. Cu toate acestea, bătrânii noştri cu probleme materiale şi de sănătate n-au avut de suferit…

Tradiţia festivalului luminii, Hanuchiada, instituită de Şef Rabinul dr. Moses Rosen z.l., continuă. Anul acesta, 5772, ne bucurăm de participarea în Hanuchiadă a rabinilor pentru Bucureşti şi Muntenia, Iaşi şi Moldova, Oradea şi Transilvania: Rafael Shaffer, Şlomo Tobias şi Abraham Ehrenfeld. În numele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România şi al meu personal, urez tuturor coreligionarilor noştri şi tuturor prietenilor pe care îi avem sănătate, împliniri de Hanuca şi Anul Nou universal.

Preşedintele F.C.E.R., deputat Dr. AUREL VAINER

Rabin RAFAEL SHAFFER

În rugăciunea de Hanuca amintim: ai dat pe cei mulţi în mâna celor puţini, pe cei puternici în mâna celor slabi. Căci duşmanii noştri erau mulţi,iar noi eram puţini,ei erau puternici, iar noi slabi. Nu prin meritul lor au câştigat Macabeii victoria, ci prin miracolele pe care Domnul le- a făcut.

Totuşi, aveau şi ei un foarte mare merit. Căci un miracol se cunoaşte doar după ce a trecut. Când ei începuseră lupta, nu ştiau cum se va termina. În ciuda tuturor şanselor, ei au avut curajul să poarte un război care părea pierdut de la început.

Aceasta este, cred, cea mai importantă învăţătură de Hanuca. Chiar în situaţii care par fără ieşire, să nu ridicăm mâinile. Să încercăm chiar şi în situaţii în care şansele de reuşită sunt mici, ştiind că Domnul îi ajută pe cei ce fac voia Lui.

Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România (F.C.E.R.), Asociaţia Sionistă din România (A.S.R.) şi Comunitatea Evreilor din Focşani (C.E. Focşani) au organizat, la Focşani şi Bucureşti, între 27-29 noiembrie 2011, Conferinţa Internaţională „Primul Congres Sionist – Focşani, 1881” Dacă la Congresul de acum 130 de ani au participat 56 de delegați, care reprezentau aproximativ 70.000 de militanţi din 33 de organizații locale ale evreilor români, provenind în special din vechiul Regat al României, acum au venit să salute momentul aniversar lideri ai F.C.E.R., ai Histadrut Olei Romania (H.O.R.), ai Organizaţiei Mondiale Sioniste (WZO), preşedinţi de comunităţi din România, personalităţi din mediul academic din ţară şi străinătate. Evenimente culturale – lansări de carte, expoziţii, concerte, Gala Premiilor „Dr. Alexandru Şafran” – s-au adăugat la subiectul principal care s-a referit la rolul de prim ordin jucat de evreii români la punerea în practică a ideii sioniste, la reconstrucţia şi dezvoltarea Israelului modern

Desfăşurate la Sinagoga şi Ateneul din Focşani, la Hotel “Minerva” şi JCC din Bucureşti, lucrările conferinţei au prilejuit prezentarea a diferite aspecte şi puncte de vedere legate de istoria mişcării sioniste din România. S-a subliniat de către autorii prelegerilor şi comunicărilor ştiinţifice, dar şi de către vorbitori, rolul de pionier al evreilor români, nu numai prin faptul că acest congres de la Focşani a fost organizat cu peste un deceniu înaintea celui de la Basel, ci şi prin consecinţele lui concrete, plecarea unor grupuri de evrei români în Palestina , care au cumpărat acolo pământ şi au întemeiat numeroase aşezări agricole şi localităţi. Evreii români, s-a subliniat la conferinţă, au fost cu adevărat “primele seminţe” care au contribuit la renaşterea Statului Israel. Mai mulţi participanţi au scos în evidenţă necesitatea de a face publice aceste aspecte deoarece sunt prea puţin cunoscute în Israel şi în lume. În cele trei zile ale conferinţei au prezentat prelegeri importante personalităţi – cadre universitare, istorici, cercetători, foşti militanţi sionişti - care au evocat momente din trecutul lor cu toate avatarurile prin care a trecut mişcarea sionistă în timpul dictaturii legionaro-antonesciene şi apoi sub comunism. Fără să prezentăm o listă exhaustivă, îi menţionăm pe dr. Lya Benjamin, dr. Hary Kuller, dr. Liviu Rotman, dr. Măriuca Stanciu, dr. Anca Ciuciu, dr. Carol Iancu, dr. Avinoam Şafran, rabinul Efraim Guttman şi mulţi alţii . Preşedintele F.C.E.R., dr. Aurel Vainer, care a şi moderat mai multe sesiuni de comunicări, a subliniat, în deschiderea evenimentului, importanţa primului congres sionist de la Focşani şi a prezentat câteva amintiri de pe vremea când a activat într-o organizaţie sionistă. Un moment deosebit al celor trei zile a fost acordarea Premiilor Şafran, decernate prof. univ. dr. Moshe Hallamish (Israel), dr. Shlomo Leibovici Laiş, preşedintele ACMEOR (

Israel

), prof.univ. dr. Riri Manor (Israel), Micaela Goren Monti, (Italia), care a primit premiul în memoria tatălui ei, Avram Goldstein Goren, laureaţi fiind şi ceilalţi copii ai acestuia – Alexandru, Eliana şi Jonas Goren. Un alt premiu a fost acordat E.S. Dan Ben-Eliezer, ambasadorul Statului Israel la Bucureşti pentru activitatea, desfăşurată în favoarea întăririi relaţiilor româno-israeliene.

Evenimentul a fost salutat de preşedintele României, Traian Băsescu, de dr. Sorin Oprescu, primarul capitalei, de Zeev Schwartz, preşedintele Histadrut Olei Romania, de Israel Sabag, directorul pentru România al Joint, de Samuel Izsak, directorul executiv al organizaţiei “Caritatea”, şi de ing. Tiberiu Roth, preşedintele Asociaţiei Sioniste din România şi reprezentanţi ai Organizaţiei Sioniste Mondiale.

Participanţii la conferinţă au adoptat un Document final, în care s-a subliniat că au participat peste 200 de reprezentanţi ai evreilor din România, Israel, Franţa, Elveţia, Italia şi Ungaria, au fost prezentate importante comunicări ştiinţifice. Participanţii, se arată în Documentul final, au decis să continue dialogul legat de istoria sionismului din România, pentru a-şi exprima susţinerea faţă de împlinirea idealului sionist, de dezvoltarea continuă a Statului Israel, patria poporului evreu.

90 de ani de la reorganizarea Comunităţii Evreilor din Bucureşti

Anul 1921 marchează un moment de cotitură în devenirea modernă a C.E.B-ului. Obştea evreiască bucureşteană pare să aibă o vechime de peste patru secole. Primul document care atestă existenţa unor evrei în Bucureşti datează din jurul anului 1550. Un grup de evrei solicită o consultaţie juridică din partea lui Samuel de Medina, marele rabin al Salonicului. Judecând după numele lor toţi sunt sefarzi. Mai sunt şi alte documente din a doua jumătate a secolului al XVI-lea privind aşezarea unor evrei sefarzi în Bucureşti. Dar măcelul pus la cale de Mihai Viteazul, în noiembrie 1594, în timpul campaniei sale antiotomane, a pus capăt existenţei acestei obşti. Se pare că odată cu turcii întreaga obşte evreiască din Bucureşti a căzut victimă furiei domneşti şi a plebei. Domnitorul a vrut să scape de creditorii săi. Comunitatea se reface către mijlocul sec. al XVII-lea în timpul domniei lui Matei Basarab. De pe atunci datează aşezarea evreilor askenazimi. În timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu sunt înregistrate sumele plătite de breasla jidovilor ot Bucureşti. De fapt este instituţia comunitară care îndeplineşte funcţia de comunitate. Odată cu preluarea puterii de către domnitorii fanarioţi, în sec. al XVIII-lea, începe o nouă etapă în istoria comunitară a evreimii bucureştene.

GAUDEAMUS

CARTE DE ÎNVĂŢĂTURĂ

În zilele de 24-27 noiembrie 2011 a fost organizat la Romexpo-București, sub egida Radio România, Târgul de Carte GAUDEAMUS la care au participat peste 50 de edituri. Ca invitată specială a fost de această dată Italia, ocazie cu care ambasadorul acestei țări a prezentat noutățile editoriale din patria sa. Directorul Editurii Hasefer, Alexandru Marinescu, a apreciat că anul acesta a fost bogat în realizări, iar în 2012 vor mai apărea lucrări de Moshe Idel, jurnalul lui W. Filderman, cărți de Bar Shalom, F. Aderca, memoriile Marelui Rabin René Sirat, ș.a. Au fost lansate trei cărți noi, moderatorul întâlnirii fiind dr. José Blum, consilier cultural al preşedintelui F.C.E.R: „Evreii din Vrancea în timpul Holocaustului” de Bogdan Constantin Dogaru;, „Familia Calaff” de Iulia Soare; și valoroasa lucrare „Întâlniri cu Marcel Iancu” de Geo Șerban. Au vorbit autorii, precum și istoricul literar Henri Zalis, scriitoarea Magda Cârneci, fostul director al Editurii Hasefer, poetul Ştefan Iureș, și istoricul Liviu Rotman, directorul Centrului pentru Studierea Istoriei Evreilor din România.

A FACE MUZICĂ PENTRU CEILALŢI

În acest număr publicăm portretul cunoscutului compozitor, violonist, şi dirijor Vladimir Cosma, evreu român stabilit în Franţa, care a revenit în România după 50 de ani, cu prilejul decernării titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti. Vladimir Cosma a dirijat la Ateneul Român un concert având în program compoziţii proprii. Născut la Bucureşti, într-o familie de muzicieni, Vladimir Cosma a debutat ca violonist la vârsta de opt ani, atrăgând atenţia criticii muzicale. Tot de atunci datează şi prima lecţie de conduită artistică: importanţa de a face muzică pentru ceilalţi. În timpul studiilor la Conservator, în 1959, este „acuzat” într-o şedinţă de partid că ar compune „muzică decadentă” şi că „ar fi influenţat de muzica din Occident”. Este exmatriculat şi trimis într-o fabrică. După ce pleacă, împreună cu familia, la Paris, devine elevul Nadiei Boulanger, şi termină Conservatorul din Paris. Îl cunoaşte pe Michel Legrand, care îi oferă posibilitatea de a compune muzică de film, domeniu în care câştigă reputaţia internaţională.

„STROE ŞI VASILACHE. APLAUZE”

Un matineu duminical ieşit din comun prin „tematică, ofertă, prezenţă”. Aşa l-a caracterizat moderatorul său, şeful Oficiului F.C.E.R. Relaţii, Cultură, Informatică, dr. ing. José Blum, argumentându-şi definiţia prin faptul că vom asista la un regal: evocarea unui mare actor evreu român, care a adus buna dispoziţie a hazului de necaz în casele atâtor generaţii din secolul XX iar – prin intermediul tehnologiei – şi-n inimile celor foarte tineri, care n-au apucat să-l vadă şi să-l audă „pe viu”: N. Stroe. Dar, cum simbioza Stroe şi Vasilache e indestructibilă, aşa a şi rămas în cartea intitulată, de cunoscutul regizor Eugen Stroe, „Stroe şi Vasilache. Aplauze”, scrisă în memoria tatălui său şi editată de neobositul Adi Cristi la Editura ieşeană „24 de ore”. Totodată, a fost prezentat şi filmul „Bing Bang”, făcut în 1935, de Stroe şi Vasilache.